Poziţia Filialei 1 Timişoara a
Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate
adresată Ministrului apărării naţionale,
Domnul General – Locotenent (r)
Corneliu Dobriţoiu
Domnule Ministru , în numele
membrilor filialei noastre, vă mulţumesc
pentru deschiderea pe care o manifestaţi faţă de problemele militarilor în
rezervă în general, şi ale membrilor SCMD în particular.
Fac această afirmaţie deoarece până
în prezent, toate încercările noastre de a ne adresa regulamentar, respectuos
şi legal forurilor de conducere ale Armatei, s-au lovit de un zid nu numai de
nepăsare dar chiar şi de ostilitate.
Suntem convinşi de faptul că Domnia
Voastră cunoaşteţi perfect problemele care ne preocupă, de care ne-am lovit în
ultimii ani şi pentru care organizaţia căreia îi aparţinem a depus eforturi
constante în vederea unei juste soluţionări, dar nu putem să nu ne exprimăm
nedumerirea de ce, chiar şi în condiţiile schimbării configuraţiei
Executivului, Casa de Pensii Sectorială a M.Ap.N. continuă să păstreze tăcerea,
referitor la contestaţiile prin care noi invocăm nelegalitatea şi
netemeinicia acţiunii la care am fost supuşi, prin revizuirea a
ceea ce acum au devenit sumele de bani care s-au substituit pensiilor militare
de stat ?!
Înţelegem că abuzurile care s-au făcut
în ultimii ani şi care au afectat viaţa şi interesele unor largi categorii de
cetăţeni ai României – nu numai a militarilor în rezervă, nu pot fi înlăturate
imediat, de aceea vom acţiona în continuare prin intermediul justiţiei, dar şi
căile acesteia sunt uneori de nepătruns... Astfel, deşi noi chemăm instanţa de
judecată să se pronunţe asupra incorectitudinii, ilegalităţii şi caracterului
aleatoriu şi abuziv al noilor cuantumuri ale pensiilor, din păcate şi în
conformitate cu legislaţia actuală, se judecă doar hotărârea comisiei de
contestaţii de pe lângă casa de pensii sectorială în cauză. Ori, în condiţiile
în care aceasta, în mod vădit ilegal, refuză să se pronunţe, judecătorul poate
respinge acţiunea noastră ca prematură, prin neîndeplinirea procedurii
prealabile...!
Chiar şi în această situaţie,
conform principiului “ oricare-ar fi sfârşitul luptei / să stai luptând, căci
eşti dator... !”, noi, membrii Filialei 1 Timişoara a SCMD, după ce am
notificat Casei de Pensii Sectorială a MApN asupra abuzului comis, ne-am
adresat justiţiei şi vom continua să o facem, pe măsura îndeplinirii termenelor
stabilite, pentru a contesta fiecare din numeroasele decizii de revizuire pe
care unii le-au primit succesiv sau chiar concomitent.
Ne exprimăm cu această ocazie
“curiozitatea” de a vedea cum vor acţiona forurile în drept din Ministerul
Apărării Naţionale , în situaţia în care, într-o primă etapă, vom primi soluţii
favorabile de la Tribunalul Timiş.
Domnule Ministru, un alt aspect care
ne nemulţumeşte este discriminarea care ni se aplică la utilizarea spaţiilor şi
serviciilor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale.
Pe timpul
serviciului activ, fiecare dintre noi a avut obligaţia regulamentară de a apăra
„bunurile armatei şi ale poporului”, contribuind într-un fel sau altul la
crearea, dezvoltarea şi întreţinerea patrimoniului instituţiei militare.Cu
toate acestea, în momentul de faţă suntem obligaţi să ne desfăşurăm activitatea
în condiţii precare, fiind la dispoziţia unor structuri care nu au nimic în comun
cu specificul militar, stârnind în cel mai bun caz compasiunea celor care ne
observă, ceea ce afectează în mod negativ onorabilitatea calităţii de militar,
fie el şi în rezervă.
Este adevărat, a
fost o perioadă în care din bunăvoinţa comandantului garnizoanei Timişoara ni
s-a alocat un spaţiu, pe care prin efort propriu l-am amenajat ca sediu al
filialei, dar ulterior, din ordin venit de la conducerea vremelnică a
ministerului, am fost evacuaţi, iar asupra acestei măsuri nu s-a mai revenit.
Domnule Ministru, ca şi Domnia
Voastră, noi am îmbrăcat de tineri uniforma militară, unii chiar de la 14-15
ani, şi am dăruit cea mai frumoasă perioadă din viaţă unei instituţii
tradiţionale a poporului român, caracterizată prin ordine, disciplină şi ierarhie,
care şi-a pus definitiv pecetea asupra modului nostru de a gândi şi de a ne comporta . Pe timpul activităţii sub Drapel,
fiecare dintre noi şi-a urmat cariera, urcând treptă cu treptă, avansând grad
după grad, până la trecerea în rezervă. Constatăm cu tristeţe acum ,faptul că
ceea ce ne-a definit în relaţiile dintre noi şi chiar cu ansamblul societăţii,
anume gradul militar, şi-a pierdut
semnificaţia, ajungând în derizoriul acordării fără discernământ...
Vedem cum subofiţeri ajunşi la
vârste înaintate devin „juni” sublocotenenţi, sau ofiţeri care după trecerea în
rezervă, deşi nu mai desfăşoară nicio activitate raportată la instituţia
militară, primesc şi câte două sau mai multe grade pe an, ajungând în timp
scurt să nu mai aibă loc pe epoleţi!
Punctul nostru de vedere este că un
militar, după trecerea în rezervă şi până la ultimul onor, trebuie să poarte cu
mândrie gradul obţinut în timpul carierei , conform strădaniilor şi
rezultatelor din activitate.
Mai mult decât atât, persoane care
nu au nicio legătură cu Armata, au ajuns să deţină grade militare dintre cele
mai înalte, la care cei mai mulţi militari de carieră doar visează. Ne doare şi
ne revoltă în acelaşi timp această desconsiderare grosolană a reglementărilor
în vigoare şi a normelor de bun simţ. Ni se spune că acestea sunt grade
„onorifice”, ori pentru un militar, pentru un militar adevărat şi nu unul de
operetă, gradul nu este doar o piesă de echipament, un accesoriu decorativ, ci
însăşi chintesenţa vieţii miltare, cu implicaţii profunde asupra personalităţii
fiecăruia. Ne punem întrebarea, de ce numai Armata acordă asemenea onoruri şi
nu există, de exemplu, episcopi sau mitropoliţi „onorifici” ?!
Tot
referitor la gradul militar, încă din copilărie am fost fascinaţi de faptele de
vitejie săvârşite în perioada modernă şi contemporană de eroi precum căpitanul
Valter Mărăcineanu la Griviţa, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu şi caporalul
Muşat la Mărăşeşti sau soldatul Eftimie Croitoru pe Tisa.
Au dat „suprema jertfă pe câmpurile de bătaie” şi au rămas în istorie, cu
gradele militare purtate în momentul când s-au acoperit de glorie nepieritoare
!
În cei aproape 200 de ani de existenţă ai
Armatei moderne, înaintările în grad „post-mortem” au fost mai degrabă excepţia
şi nu regula. Considerăm, de aceea, ca celor căzuţi în luptă în teatrele de
operaţii să li se acorde cele mai înalte onoruri, medalii şi ordine , româneşti
şi străine, iar familiilor acestora sprijin moral şi material substanţial, dar
să li se respecte eroilor gradele militare avute în momentul în care s-au
jertfit !
Domnule Ministru, acestea sunt problemele
care ne preocupă pe noi în momentul de faţă, şi a căror rezolvare sperăm să o
găsim cu sprijinul Domniei Voastre.
Timişoara
Cu stimă,
08 iunie 2012 Preşedintele
Filialei 1 Timişoara a SCMD
Col(r) Radu
AROMÂNESEI
