Încotro SCMD ?
(2)
Sindicatul Cadrelor Militare
Disponibilizate (SCMD) a fost constituit prin sentinţa judecătoriei Sectorului
1 Bucureşti nr. 83 din 11.08.2009, în temeiul art. 15 şi 17 din Legea nr.
54/2003.
Acestă
lege, a sindicatelor , a fost aprobată în Parlamentul României în data de 24
ianuarie 2003, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor – Valer Dorneanu,
şi a preşedintelui Senatului – Nicolae Văcăroiu, şi a fost publicată în
Monitorul Oficial al României Parte I nr. 73 din 5 februarie 2003.
Iată
însă că Sindicatul Naţional al Pensionarilor din Educaţie , prin Dosarul nr.
2.936/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a V-a civilă, ridică excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003.
Conţinutul incriminat era acesta:
„Art. 2. - (1) Persoanele
încadrate în muncă şi funcţionarii publici au dreptul să constituie organizaţii
sindicale şi să adere la acestea. Persoanele care exercită potrivit legii o
meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii,
precum şi persoanele în curs de calificare au dreptul, fără nici o îngrădire
sau autorizare prealabilă, să adere la o organizaţie sindicală.
- (2) Pentru constituirea unei organizaţii
sindicale este necesar un număr de cel puţin 15 persoane din aceeaşi ramură sau
profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiţi.”
Motivul
era evident: prin aceste prevederi, pensionarii nu se puteau constitui într-un
sindicat. În susţinerea acţiunii erau invocate încălcarea unor prevederi ale
Constituţiei care tocmai fusese revizuită: art. 8 alin. (1) referitor la
pluralismul în societatea românească, art. 16 referitor la egalitatea în
drepturi a cetăţenilor şi art. 40, în noua numerotare, referitor la dreptul de
asociere, precum şi art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice.
Prin
Încheierea din 13 august 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.936/2003, Tribunalul Bucureşti − Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie
ridicată, prin avocat, de Sindicatul Naţional al Pensionarilor din Educaţie
într-o cauză având ca obiect o cerere de înregistrare a acestui sindicat.
Iată
care a fost soluţia Curţii Constituţionale a României:
„Faţă de cele de mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum
şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25
alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al
Pensionarilor din Educaţie în Dosarul nr. 2.936/2003 al Tribunalului Bucureşti
− Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data
de 4 decembrie 2003.”
Cum de a fost posibilă înregistrarea
SCMD pe baza aceleiaşi legi peste 6 ani ? În primul rând prin curajul şi
ingeniozitatea iniţiatorilor organizaţiei, dar şi printr-o anumită interpretare
a legii, astfel că se putea susţine că militarii „disponibilizaţi” nu sunt de
fapt „pensionari” în sensul strict al noţiunii, fiind doar „puşi la dispoziţia
societăţii”, sunt rămaşi în continuare în evidenţele Armatei, iar banii pe care
îi primesc sunt de fapt nişte rente pe care nu le primesc de la bugetul
asigurărilor sociale, din fondul de pensii, ci din bugetul de stat, de unde se
plătesc şi soldele militarilor din serviciul activ. Corect ? Corect, şi până la
urmă legal !
Iată însă că în Monitorul Oficial al
României, Partea I nr. 322 din 10 mai 2011, este publicată şi intră în vigoare
legea băsistă a dialogului social, Legea nr. 62/2011, care prevede:
„Art. 3
(1) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special în condiţiile legii, membrii cooperatori şi agricultorii încadraţi în muncă au dreptul, făraă nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie şi/sau să adere la un sindicat.
(2) Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puţin 15 angajaţi din aceeaşi unitate.”
(1) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special în condiţiile legii, membrii cooperatori şi agricultorii încadraţi în muncă au dreptul, făraă nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie şi/sau să adere la un sindicat.
(2) Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puţin 15 angajaţi din aceeaşi unitate.”
Comparând
cu prevederile legii anterioare, cea nebăsistă, observăm că au rămas aceleaşi
obstacole referitoare la organizarea pensionarilor în SINDICAT propriu.
Desigur, s-au adăugat restricţiile referitoare la reprezentativitate, despre
care am mai vorbit.
Altceva
s-a modificat, însă: statutul nostru . Prin Legea 119/2010, privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial
Partea I nr. 441 din 30 iunie 2010, noi am devenit pensionari ai
sistemului public de pensii, deci SCMD cade sub incidenţa restricţiilor impuse
de lege faţă de organizarea pensionarilor în SINDICAT.
Ce ar fi
trebuit făcut ? În mod cert se impunea, odată cu apariţia Legii 62/2011,
stabilirea şi adoptarea unor măsuri de reorganizare a militarilor în rezervă şi
în retragere într-o altfel de structură, care să preia obiectivele şi scopurile
SCMD, astfel încât raporturile cu
autorităţile să se fi desfăşurat în cadru legal, cu drepturi şi obligaţii clare
pentru parteneri. În felul acesta, dialogul nu ar mai fi putut fi evitat,
prezenţa reprezentanţilor noştri la negocieri nu ar mai fi putut fi contestată
de nimeni şi în mod cert nu s-ar mai fi tărăgănat atâţia ani mult promisa şi
mereu amânata elaborare şi adoptare a legii pensiilor militare de stat, precum şi
a altor acte normative de interes pentru rezervişti. Neîndeplinirea condiţiilor
de existenţă în condiţiile legii, aşa băsistă cum e ea, dar din păcate LEGE, a
permis factorilor de decizie să ignore de multe ori rezolvarea solicitărilor
SCMD, de care îşi aduceau aminte numai atunci când aveau nevoie de anumite
lovituri de imagine sau îşi propuneau să ne mai ducă „cu zăhărelul”, fără a
întreprinde ceva concret pentru noi.
Ceea ce îşi propune ACUM conducerea SCMD, de a contesta caracterul constituţional al unor prevederi ale Legii 62/2011, precum şi iniţierea unei noi legi a sindicatelor, când până la expirarea termenului în care sindicatul ar putea fi (accentuez, ar putea fi) desfiinţat prin sentinţă judecătorească după data de 10 mai a.c., este TARDIV.
Ceea ce îşi propune ACUM conducerea SCMD, de a contesta caracterul constituţional al unor prevederi ale Legii 62/2011, precum şi iniţierea unei noi legi a sindicatelor, când până la expirarea termenului în care sindicatul ar putea fi (accentuez, ar putea fi) desfiinţat prin sentinţă judecătorească după data de 10 mai a.c., este TARDIV.
Col(r) Radu AROMÂNESEI
PS. SCMD a fost SINGURA organizaţie care a mobilizat
rezerviştii la luptă pentru a-şi apăra şi recupera drepturile. Dacă nu ar fi existat
SCMD, pensiile noastre , ale tuturor, ar fi fost acum la mai puţin de jumătate
din cuantumul din decembrie 2010. Din păcate însă, considerarea oricărei
acţiuni de adaptare a organizaţiei la cadrul legislativ în vigoare, de creştere
a democraţiei interne şi a eficienţei activităţii, au fost apreciate ca
tendinţe subversive, de dinamitare şi distrugere a SCMD. Cui a folosit ?