09 iunie 2012

Poziţia Filialei 1 Timişoara a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate adresată Ministrului apărării naţionale,


Poziţia Filialei 1 Timişoara a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate
 adresată Ministrului apărării naţionale,
Domnul General – Locotenent (r) Corneliu Dobriţoiu


            Domnule Ministru , în numele membrilor filialei noastre, vă  mulţumesc pentru deschiderea pe care o manifestaţi faţă de problemele militarilor în rezervă în general, şi ale membrilor SCMD în particular.
            Fac această afirmaţie deoarece până în prezent, toate încercările noastre de a ne adresa regulamentar, respectuos şi legal forurilor de conducere ale Armatei, s-au lovit de un zid nu numai de nepăsare dar chiar şi de ostilitate.
            Suntem convinşi de faptul că Domnia Voastră cunoaşteţi perfect problemele care ne preocupă, de care ne-am lovit în ultimii ani şi pentru care organizaţia căreia îi aparţinem a depus eforturi constante în vederea unei juste soluţionări, dar nu putem să nu ne exprimăm nedumerirea de ce, chiar şi în condiţiile schimbării configuraţiei Executivului, Casa de Pensii Sectorială a M.Ap.N. continuă să păstreze tăcerea, referitor la contestaţiile prin care noi invocăm nelegalitatea şi netemeinicia   acţiunii  la care am fost supuşi, prin revizuirea a ceea ce acum au devenit sumele de bani care s-au substituit pensiilor militare de stat ?!
            Înţelegem că abuzurile care s-au făcut în ultimii ani şi care au afectat viaţa şi interesele unor largi categorii de cetăţeni ai României – nu numai a militarilor în rezervă, nu pot fi înlăturate imediat, de aceea vom acţiona în continuare prin intermediul justiţiei, dar şi căile acesteia sunt uneori de nepătruns... Astfel, deşi noi chemăm instanţa de judecată să se pronunţe asupra incorectitudinii, ilegalităţii şi caracterului aleatoriu şi abuziv al noilor cuantumuri ale pensiilor, din păcate şi în conformitate cu legislaţia actuală, se judecă doar hotărârea comisiei de contestaţii de pe lângă casa de pensii sectorială în cauză. Ori, în condiţiile în care aceasta, în mod vădit ilegal, refuză să se pronunţe, judecătorul poate respinge acţiunea noastră ca prematură, prin neîndeplinirea procedurii prealabile...!
            Chiar şi în această situaţie, conform principiului “ oricare-ar fi sfârşitul luptei / să stai luptând, căci eşti dator... !”, noi, membrii Filialei 1 Timişoara a SCMD, după ce am notificat Casei de Pensii Sectorială a MApN asupra abuzului comis, ne-am adresat justiţiei şi vom continua să o facem, pe măsura îndeplinirii termenelor stabilite, pentru a contesta fiecare din numeroasele decizii de revizuire pe care unii le-au primit succesiv sau chiar concomitent.
            Ne exprimăm cu această ocazie “curiozitatea” de a vedea cum vor acţiona forurile în drept din Ministerul Apărării Naţionale , în situaţia în care, într-o primă etapă, vom primi soluţii favorabile de la Tribunalul Timiş.
            Domnule Ministru, un alt aspect care ne nemulţumeşte este discriminarea care ni se aplică la utilizarea spaţiilor şi serviciilor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale.
Pe timpul serviciului activ, fiecare dintre noi a avut obligaţia regulamentară de a apăra „bunurile armatei şi ale poporului”, contribuind într-un fel sau altul la crearea, dezvoltarea şi întreţinerea patrimoniului instituţiei militare.Cu toate acestea, în momentul de faţă suntem obligaţi să ne desfăşurăm activitatea în condiţii precare, fiind la dispoziţia unor structuri care nu au nimic în comun cu specificul militar, stârnind în cel mai bun caz compasiunea celor care ne observă, ceea ce afectează în mod negativ onorabilitatea calităţii de militar, fie el şi în rezervă.
Este adevărat, a fost o perioadă în care din bunăvoinţa comandantului garnizoanei Timişoara ni s-a alocat un spaţiu, pe care prin efort propriu l-am amenajat ca sediu al filialei, dar ulterior, din ordin venit de la conducerea vremelnică a ministerului, am fost evacuaţi, iar asupra acestei măsuri nu s-a mai revenit.

            Domnule Ministru, ca şi Domnia Voastră, noi am îmbrăcat de tineri uniforma militară, unii chiar de la 14-15 ani, şi am dăruit cea mai frumoasă perioadă din viaţă unei instituţii tradiţionale a poporului român, caracterizată prin ordine, disciplină şi ierarhie, care şi-a pus definitiv pecetea asupra modului nostru  de a gândi şi de a ne  comporta . Pe timpul activităţii sub Drapel, fiecare dintre noi şi-a urmat cariera, urcând treptă cu treptă, avansând grad după grad, până la trecerea în rezervă. Constatăm cu tristeţe acum ,faptul că ceea ce ne-a definit în relaţiile dintre noi şi chiar cu ansamblul societăţii, anume gradul militar, şi-a pierdut semnificaţia, ajungând în derizoriul acordării fără discernământ...
            Vedem cum subofiţeri ajunşi la vârste înaintate devin „juni” sublocotenenţi, sau ofiţeri care după trecerea în rezervă, deşi nu mai desfăşoară nicio activitate raportată la instituţia militară, primesc şi câte două sau mai multe grade pe an, ajungând în timp scurt să nu mai aibă loc pe epoleţi!
            Punctul nostru de vedere este că un militar, după trecerea în rezervă şi până la ultimul onor, trebuie să poarte cu mândrie gradul obţinut în timpul carierei , conform strădaniilor şi rezultatelor din activitate.
            Mai mult decât atât, persoane care nu au nicio legătură cu Armata, au ajuns să deţină grade militare dintre cele mai înalte, la care cei mai mulţi militari de carieră doar visează. Ne doare şi ne revoltă în acelaşi timp această desconsiderare grosolană a reglementărilor în vigoare şi a normelor de bun simţ. Ni se spune că acestea sunt grade „onorifice”, ori pentru un militar, pentru un militar adevărat şi nu unul de operetă, gradul nu este doar o piesă de echipament, un accesoriu decorativ, ci însăşi chintesenţa vieţii miltare, cu implicaţii profunde asupra personalităţii fiecăruia. Ne punem întrebarea, de ce numai Armata acordă asemenea onoruri şi nu există, de exemplu, episcopi sau mitropoliţi „onorifici” ?!
            Tot referitor la gradul militar, încă din copilărie am fost fascinaţi de faptele de vitejie săvârşite în perioada modernă şi contemporană de eroi precum căpitanul Valter Mărăcineanu la Griviţa, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu şi caporalul Muşat la Mărăşeşti sau soldatul Eftimie Croitoru pe Tisa. Au dat „suprema jertfă pe câmpurile de bătaie” şi au rămas în istorie, cu gradele militare purtate în momentul când s-au acoperit de glorie nepieritoare !
În cei aproape 200 de ani de existenţă ai Armatei moderne, înaintările în grad „post-mortem” au fost mai degrabă excepţia şi nu regula. Considerăm, de aceea, ca celor căzuţi în luptă în teatrele de operaţii să li se acorde cele mai înalte onoruri, medalii şi ordine , româneşti şi străine, iar familiilor acestora sprijin moral şi material substanţial, dar să li se respecte eroilor gradele militare avute în momentul în care s-au jertfit !
            Domnule Ministru, acestea sunt problemele care ne preocupă pe noi în momentul de faţă, şi a căror rezolvare sperăm să o găsim cu sprijinul Domniei Voastre.

 Timişoara                                                                                           Cu stimă,
 08 iunie 2012                                                            Preşedintele Filialei 1 Timişoara a SCMD
                                                                                   Col(r)  Radu AROMÂNESEI