SOLICITĂRILE MILITARILOR ÎN
REZERVĂ/RETRAGERE
1. Adoptarea Legii pensiilor militare
de stat.
Este un
obiectiv asumat de către partidele din USL pe timpul campaniei electorale, ca
urmare a nedreptăţii la care au fost supuşi militarii prin măsurile abuzive ale
regimului Băsescu –Boc. Necesitatea unui asemenea act legislativ rezidă din
faptul că, de la obţinerea primului grad ca ofiţer, maistru militar sau
subofiţer şi până la vârsta de 63 ani, iar în situaţii excepţionale chiar şi
după această vârstă, cadrele militare sunt în evidenţa Armatei şi pot fi
rechemate în activitate, pentru a-şi face datoria faţă de stat şi naţiune
conform pregătirii şi capacităţii lor. Aceasta presupune, implicit, menţinerea
concordanţei cuantumului pensiei cu evoluţia veniturilor obţinute de militarii
în activitate, cu grade şi funcţii echivalente celor dobândite de rezervist la
ieşirea din serviciul activ.
După adoptarea
legii pensiilor militare de stat, militarii în rezervă/retragere care doresc,
vor putea să opteze pentru menţinerea în plată a cuantumului pensiei stabilite
pe baza OuG nr. 1/2011(L nr. 165/2011),
desigur dacă a fost calculat corect.
2. Renunţarea, în perspectiva Legii
unitare a salarizării, la stabilirea unei echivalări a soldelor militarilor cu
salariile altor bugetari şi la determinarea cuantumului pensiei pe baza
principiului contributivităţii.
Spre deosebire
de celelalte categorii socio-profesionale, cărora prin lege li se stabileşte
nivelul retribuţiei funcţie de o durată a îndeplinirii sarcinilor de serviciu
de 8 ore X 5 zile/săptămână, iar toate depăşirile sunt recompensate
suplimentar, serviciul militar presupune a fi disponibil PERMANENT, în orice
condiţii şi oriunde este nevoie. Deoarece retribuirea funcţie de factorul „timp
de lucru” nu este posibilă, stabilirea cuantumului pensiei pe baza principiului
contributivităţii este discriminatorie şi nedreaptă faţă de militari.
3. (Re)acordarea dreptului deplin şi
nediscriminatoriu la muncă, prin abrogarea Capitolului
IV/Legea nr. 329/2009.
Şi
acesta este un obiectiv asumat de partidele din USL în campania electorală şi a
fost solicitat de militarii în rezervă, care sunt împiedicaţi să muncească în
folosul societăţii, în condiţiile în care, conform legii, au ieşit din
serviciul activ- ca peste tot în lumea civilizată, la vârste mult sub nivelul
la care se pensionează personalul civil. Reintegrarea în serviciu se face la
solicitarea celor care doresc acest lucru, pe baza evaluării de către angajator
a competenţei rezervistului de a îndeplini sarcinile de serviciu în domeniul
sau în locul de muncă respectiv, deci nu
se pune problema favorizării unei anumite categorii de solicitanţi în
detrimentul altora.
4. Recuperarea drepturilor băneşti de
care au fost privaţi o parte dintre militarii în rezervă/retragere.
Prin
adoptarea Legii nr. 241/2013 statul
recunoaşte, implicit, că unui anumit segment din rândul militarilor în
rezervă/retragere li s-a făcut o nedreptate, prin privarea acestora de un drept
câştigat. Prin urmare este corect, şi moral şi legal, ca acestora să li se
returneze sumele de bani care li s-au prelevat ca diferenţă între cuantumul
pensiei din decembrie 2010 şi cuantumurile mai mici primite până în luna
septembrie 2013 inclusiv. Aceasta cu atât mai mult cu cât aplicarea
prevederilor Legii nr. 241/2013 are,
prin ea însăşi, efecte negative asupra „beneficiarilor”, din următoarele cauze:
a)
Prin lege, revenirea la cuantumul pensiei din decembrie
2010 presupune ca, de fapt, rezervistul să primească aceeaşi pensie ca în anul
2007, când a avut loc ultima reactualizare. În felul acesta nu se ţine seama de
evoluţia preţurilor, rata inflaţiei, nivelul cursului de schimb al monedei
naţionale din această perioadă , deci dreptatea făcută rezerviştilor e destul
de strâmbă.
b)
Mai mult, cuantumul pensiei primit în luna octombrie
2013 nu reprezintă revenirea la o pensie militară, dar nu este nici legat de
punctul de pensie stabilit conform Legii nr. 263/2010, şi care se
indexează conform legii în fiecare an. În felul acesta, „beneficiarii” Legii nr. 241/2013 sunt din nou
discriminaţi, ei fiind excluşi de la indexările anuale, iar cum legea pensiilor
militare se pare că mai are destul timp până a fi promulgată, această excludere
devine tot mai greu de suportat.
5. Anularea discriminării dintre
militarii trecuţi în rezervă înainte şi după 1 ianuarie 2011.
Deoarece Hotărârea Guvernului (HG)-S
nr. 1019/2010, referitoare la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii
deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii specifice pentru cadrele militare
în activitate, în mod explicit modifică,
deci nu înlocuieşte prevederile Hotărârii Guvernului (HG) nr. 1294/2001,
este normal şi legal ca noile condiţii să fie aplicate tuturor celor care au
beneficiat de prevederile celei din urmă amintite, altfel suntem din nou în
faţa unei situaţii clare de discriminare.
Aceasta şi în situaţia în care gradul de
dificultate al condiţiilor de muncă în aceleaşi locuri şi pentru aceleaşi
funcţii nu putea fi diferit în cele două perioade stabilite arbitrar de
legiuitor.
6. Acordarea accesului
nediscriminatoriu, pentru toate organizaţiilor militarilor în
rezervă/retragere, constituite legal, care nu au caracter lucrativ, la
facilităţile oferite de către ministerele tutelare.
Pe timpul serviciului militar activ,
conform prevederilor regulamentare, am avut în grijă „bunurile armatei şi ale
poporului”, am contribuit cu toţii la întreţinerea şi dezvoltarea patrimoniului
instituţiilor noastre, şi atunci este discriminatoriu ca numai unii dintre noi
să beneficieze legal de această logistică.
CONCLUZII
Cei care au îmbrăţişat cariera armelor, şi
care şi-au asumat obligaţia ca până la împlinirea vârstei de 63 ani, cel puţin,
să fie pregătiţi a-şi face datoria de onoare faţă de stat şi naţiune , sunt
conştienţi de faptul că în condiţiile actuale există persoane şi categorii
sociale cu o situaţie materială mult mai dificilă decât a lor.
Este un truism pe care
politicienii aflaţi la conducerea treburilor ţării tot încearcă să-l prezinte,
atât rezerviştilor cât şi societăţii civile, făcându-se că nu înţeleg faptul că
sistemul militar, chiar ca şi componentă a sistemului social, are un caracter
cu totul aparte, supunându-se unor reguli şi acţionând în condiţii diferite
faţă de restul societăţii.
Acest lucru decurge din rolul său
de element de acţiune în situaţiile cele mai critice care pot apărea în istoria
unui stat, când în cumpănă poate fi însăşi existenţa statului ca entitate.
Desigur, în perioade de relativă
linişte - ca cea pe care o parcurgem acum, când zonele de conflict sunt relativ
departe de graniţele proprii, în mentalul colectiv se poate insinua ideea că
situaţia Forţei Armate a ţării nu prezintă un prea mare interes; nu trebuie
nimeni să creadă că locul fruntaş pe care îl ocupă Armata în diferitele sondaje
de opinie reprezintă dovada unui ataşament real al populaţiei faţă de
instituţia militară. Este mai degrabă un refugiu în faţa nemulţumirii generate
de acţiunile altor componente ale statului, care dezamăgesc prin prestaţia lor.
Şi atât !
Guvernanţii nu au voie să
gândească aşa. Cei care şi-au asumat conducerea statului, indiferent de
doctrina politică pe care susţin că o îmbrăţişează, trebuie să conştientizeze
că într-o situaţie limită, generată de un conflict armat sau de catastrofe
naturale, balanţa între „a fi” sau „a nu mai fi” , este înclinată de FORŢA ARMATĂ.
Iar dacă politicienii noştri nu
ştiu, deşi mulţi au absolvit diferite cursuri la Universitatea Naţională de
Apărare, trebuie să afle că în caz de agresiune asupra teritoriului naţional
primii care intră în luptă sunt componenţii FORŢEI ACTIVE, cei care defilează
în zilele de sărbătoare, dar pentru că la război se mai şi moare, rezultatul
final al luptei este stabilit de acţiunile REZERVEI, de organizarea , dotarea
şi moralul acesteia.
Marile imperii, clădite de-a
lungul veacurilor, s-au prăbuşit nu din cauza superiorităţii militare a celor
care i-au atacat, ci a lipsei de interes manifestată de proprii luptători.
Tehnica de luptă şi materialele
necesare pot fi procurate şi în regim de urgenţă în preajma unui conflict,
lumea fiind plină de dealer-i gata să satisfacă orice cerere, dar dacă statul
nu are oameni pregătiţi şi motivaţi pentru a mânui armamentul şi a exploata
echipamentele, va trebui să închirieze soldaţi.
Sau să se resemneze: FĂRĂ REZERVĂ, NU ARE ROST SĂ INTRI ÎN RĂZBOI !
Col(r)
Radu AROMÂNESEI