PRAF ÎN OCHI
Ori de câte
ori doreşte să scoată în evidenţă importantele realizări ale celor trei
guvernări pe care le-a păstorit, premierul Victor Ponta nu uită să amintească
de faptul că a rezolvat problema pensiilor militarilor. Este de la sine înţeles
că o asemenea afirmaţie e destinată atât pentru creşterea prestigiului propriu,
cât şi a celui mai de încredere colaborator al Domniei Sale, aici fiind vorba
de eternul la guvernare Gabriel Oprea, cel care de fapt a fost instrumentul
bulversării sistemului militar de pensii pe timpul guvernărilor Boc, şi care,
vezi Doamne !, acum doreşte să fie perceput ca salvatorul sau măcar părtaşul la
reorganizarea aceluiaş sistem...
De fapt,
care este realitatea ?
Este ştiut
că în perioada anilor 2009-2012, militarii în rezervă sau în retragere au fost
ţinta unor numeroase acte legislative al căror unic scop a fost acela de a
distruge sistemul pensiilor militare de stat, implementat în legislaţia
românească încă de pe vremea lui Cuza, cel care şi-a legat numele de multe din
reformele care au dus la modernizarea statului român şi la alinierea
legislaţiei şi a instituţiilor la nivelul ţărilor europene dezvoltate. Cei care
constituie Armata de Rezervă nu au asistat nepăsători la aceste abuzuri şi au
protestat viguros, demn şi organizat, aşa cum cadrul legal democratic le
permite, ceea ce i-a determinat pe guvernanţii momentului să găsească
subterfugii pentru a evita o explozie socială , fără însă a rezolva complet
problema. Această rezolvare era de aşteptat din partea celui care s-a angajat
ca, odată ajuns la guvernare, va face „dreptate până la capăt”, dar capătul
acesta s-a dovedit atât de îndepărtat că dreptatea nu a mai ajuns până la el!
Într-adevăr,
după multe insistenţe ale organizaţiilor militarilor în rezervă şi în
retragere, în vara anului 2013 a fost aprobată de către Parlament o aşa zisă
lege reparatorie, promulgată „in extremis” de Preşedinte în urma ameninţărilor
cu pichetarea palatului Cotroceni, lege prin care militarii care în mod abuziv
au primit pensii diminuate în toată această perioadă urmau ca din octombrie să
revină la cuantumurile din decembrie 2010.
Pare corect
şi demn de luat în seamă binele făcut de cel care s-a lăsat înduplecat, după
multe stăruinţe, să-şi amintească de problemele rezerviştilor, dar nedreptatea
rămâne şi este la fel de dureroasă, din următoarele motive:
-
cuantumurile din decembrie 2010 sunt de fapt cele
stabilite în anul 2007, iar până în octombrie 2013 inflaţia şi cursul de schimb
al monedei naţionale au determinat modificări substanţiale ale preţurilor şi
tarifelor, care în cazul militarilor nu au fost supuse niciunei indexări, aşa
cum s-a întâmplat cu celelalte categorii de bugetari, şi nu numai;
-
prin revenirea, prin lege, la cuantumurile pensiilor
din decembrie 2010, statul recunoaşte implicit că drepturile băneşti ale
militarilor în rezervă şi în retragere au fost diminuate în mod abuziv, dar nu
repară această nedreptate şi nu prevede ca sumele în cauză să fie returnate
celor păgubiţi;
-
noile, de fapt vechile cuantumuri ale pensiilor
militarilor nu sunt pensii militare, deoarece legea pe baza căreia au fost
stabilite nu mai există. În felul acesta a dispărut legătura între pensia
militarului şi solda echivalentă gradului şi funcţiei sale , în condiţiile în
care până la vârsta de 63 ani toţi rezerviştii continuă să fie în evidenţa
Armatei şi au obligaţii militare faţă de stat, putând fi chemaţi oricând în
serviciul sub Drapel;
-
aceleaşi cuantumuri ale pensiei, nefiind stabilite pe
baza legii pensiilor din sistemul asigurărilor sociale, nu au nicio legătură cu
valoarea punctului de pensie, şi prin urmare nu beneficiază de indexările anuale
care se aplică pensiilor din sistemul public.
În
felul acesta, cei cărora premierul Victor Ponta a proclamat că le-a rezolvat
problemele, se văd „beneficiarii” unor pensii îngheţate la nivelul anului 2007,
fără posibilitatea de a fi măcar indexate precum cele ale pensionarilor din
sistemul public, ca să nu mai vorbim de faptul că nu mai sunt pensii militare,
la care ar avea dreptul datorită obligaţiilor pe care continuă să le aibe faţă
de stat, obligaţii care oricând se pot concretiza din cauza unor evoluţii
periculoase în preajma frontierelor de stat ale României.
Col(r) Radu AROMÂNESEI
