Mai sunt multe de făcut,
Pentru militarii în rezervă , şi
aici mă refer în special la cei disponibilizaţi ca urmare a necesităţii
integrării Armatei în structurile NATO, anul 2013 a debutat sub auspicii extrem
de favorabile, ca urmare a implicării masive în victoria USL la alegerile
parlamentare din decembrie trecut. Din păcate, aşteptările au fost împlinite în
mică măsură, şi asta cu preţul depăşirii unor obstacole la care nu ne aşteptam.
Să fim bine înţeleşi; militarii
disponibilizaţi nu au cerut favoruri, nu au pretins avantaje nemeritate,
funcţii, grade, onoruri, sinecuri, ci doar s-au aşteptat la o rapidă şi
radicală reparare a nedreptăţilor la care au fost supuşi de către lacheii
regimului Băsescu-Boc. Cu toate acestea, reprezentanţii actualei guvernări, şi
încă unii de la vârf, s-au prefăcut că au uitat înţelegerile electorale
încheiate în teritoriu cu SCMD, acordând, ca şi înaintaşii lor, un credit
sporit unor alte persoane care se erijează în exponenţi ai rezerviştilor, fără
a face ceva concret în sprijinul acestora, dar care se pricep de minune la a-i
„tămâia” pe puternicii zilei, în folosul lor şi a celor din propriul anturaj.
În aceste condiţii, SCMD a rămas
singura formă de organizare care s-a implicat, poate uneori nu cu destulă
consecvenţă, în abordarea numeroaselor şi dureroaselor probleme cu care ne-am confruntat din 2011 încoace. Că era loc
de mai bine, e fără doar şi poate, dar şi aşa măcar ne-am făcut cunoscuţi, am
evitat recalcularea pensiilor care ar fi însemnat o diminuare a acestora cu
peste 60%, iar unii dintre noi, cei mai periclitaţi, am scăpat de executarea
silită a unor mari sume de bani pe care le-am fi încasat nemeritat, dar pe care
nu noi le-am solicitat, şi care , cadou otrăvit, ne-au fost oferite fără
posibilitate de refuz, în cadrul unei campanii concentrate de diminuare a
credibilităţii SCMD, tocmai pentru a mai slăbi presiunea asupra guvernanţilor.
Din păcate, manevrele vechii Puteri au cam
reuşit; mulţi din cei cărora li s-au majorat pensiile, unii din cei care prin noile
grupe de muncă au atins sau depăşit cuantumul pensiei militare, sau care
nemulţumiţi de lipsa rezultatelor pozitive în justiţie, făcându-se că nu
înţeleg implicarea politicului în acestă chestiune, s-au dezis de SCMD şi chiar
încearcă să identifice această organizaţie şi reprezentanţii ei cu inamicul
împotriva cărora trebuie întoarse tunurile criticii. Nu ştiu dacă cei în cauză
realizează că astfel fac jocul cui nu trebuie, dar important este ca SCMD,
întărit prin plecarea oportuniştilor şi având în rândurile sale pe cei care înţeleg
pe deplin rostul acestei organizaţii, să acţioneze cu fermitate pentru
atingerea obiectivelor propuse.
Ca urgenţă trebuie eliminată discriminarea dintre cei
trecuţi în rezervă înainte şi după 1 ianuarie 2011, prin aplicarea condiţiilor
de muncă prevăzute de HG S-1019/2010 tuturor militarilor în rezervă şi în
retragere.
Rămâne deschisă şi încă nerezolvată discriminarea
şi limitarea dreptului la muncă prin interzicerea cumulului pensiei cu
salariul, în condiţiile în care militarii de oriunde ies din serviciul activ la
vârste inferioare faţă de ceilalţi membri ai societăţii, iar neutilizarea
acestei rezerve de competenţă , seriozitate şi rigoare este o mare pierdere
pentru stat.
Deoarece SCMD are în rândurile sale
rezervişti din cadrul întregului sistem da apărare naţională, siguranţă şi
ordine publică, trebuie făcute acţiuni şi presiuni pentru ca instituţiile de
resort (MApN,MAI, SRI) să ne accepte ca partener legal de dialog, pentru ca
organizaţia să-şi îndeplinească menirea sindicală faţă de membrii săi, în toate
aspectele ce privesc bunăstarea şi drepturile acestora.
Problema cea mai importantă rămâne
însă legea pensiilor militare de stat, obiectiv major al SCMD, promis şi tot
promis de actuala Putere, dar ţinut „la sertar”, poate tocmai pentru a creşte
nerăbdarea şi a adânci frustrarea celor care ar urma să beneficieze de
prevederile ei. Iar pentru ca aceste prevederi să corespundă nevoilor şi
aşteptărilor noastre, este imperios necesar ca SCMD să vegheze, să acţioneze şi
să insiste ca dreptatea să se facă „până
la capăt”!
Col(r) Radu
AROMÂNESEI
