Motto: L’etat c’est moi !
Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei
1643-1715
Am reuşit...
- partea a III-a -
(pentru cine vrea sau are timp să citească)
-
deoarece
în acest an se împlinea termenul la care urma, conform statutului, să expire
mandatul actualei conduceri, s-a hotărât ca în acelaşi timp să se adopte un nou
statut, actualizat în funcţie de „lecţiile învăţate” în perioada de desfăşurare
a activităţii, un statut care să reprezinte adaptarea necesară la noile
realităţi şi care să devină piatra de temelie a unui nou SCMD. În această
ordine de idei, unele filiale au elaborat, de capul lor dar în urma unor
intense consultări, un proiect de statut conform principiilor corespunzătoare
unei organizaţii realmente democratice. Se încerca astfel punerea bazei pentru
a asigura desfăşurarea de acţiuni viitoare care să corespundă, în primul rând,
intereselor şi obiectivelor membrilor sindicatului. Ignorat de conducerea SCMD,
acest proiect a fost adus la cunoştinţa militarilor în rezervă şi în retragere
prin alte mijloace decât cele ale sindicatului, în schimb fiind popularizat
aşa-zisul proiect al Departamentului Juridic, care conţinea doar modificări, pe
ici pe colo, ale statului originar şi prin care se garanta, nu-i aşa ?,
obţinerea aceloraşi succese răsunătoare, ca şi până atunci, în activitatea de
susţinere a intereselor militarilor;
-
în luna
octombrie am fost martorii desfăşurării
lucrărilor istoricului CNR „de salvare a unităţii sindicatului”.De fapt al "Marii şmecherii"! Cu
ordinea de zi niţel modificată faţă de cea stabilită în Comitetul Director,
astfel că indiferent de pericolele cu care se va confrunta organizaţia,
conducerea ei să fie conservată, s-a pierdut timpul, (scuzaţi, am vrut să spun
că s-a continuat) cu discutarea şi aprobarea PE ARTICOLE a noului statut, adică
a aceluia ce urma să marcheze o modificare esenţială în felul în care va fi
condus şi cum va acţiona sindicatul de acum înaite. Discuţiile au fost
constructive, argumentele şi contraargumentele au fost bine cumpănite, astfel
că la finalul celei de a doua zile s-a reuşit să se schimbe totul fără a se
modifica mai nimic, decât unele aspecte, evident , neesenţiale. Spre bucuria şi
satisfacţia întregii asistenţe, sau mai degrabă a majorităţii „salvatoare”, epuizată de efortul depus în cele două zile
de dezbateri maraton, s-a anunţat că noul şi revoluţionarul statut nu va mai fi
votat „in integrum”, deoarece aceasta ar presupune şi obligaţia de a fi depus
la judecătorie, alături de alte documente cerute de lege. În felul acesta ar fi
existat posibilitatea, de fapt certitudinea, ca instanţa să constate starea de
indubitabilă ilegalitate în care se scaldă organizaţia noastră, iar
consecinţele ar fi fost dezastruoase,
deoarece militarii în rezervă şi în retragere ar rămâne fără cea mai teribilă
organizaţie care le apără şi le promovează interesele. Prin urmare, s-a decis
ca rostul acestui CNR să fi fost, de fapt, numai prorogarea (adică prelungirea)
activităţii actualei conduceri. Până când ? Evident, până la calendele
greceşti...;
-
desigur,
după o asemenea victorie istorică a conducerii SCMD, nu puteau să fie cruţaţi
cei care au îndrăznit să atenteze la unitatea de granit din jurul liderilor şi
la modul acestora de conducere a SCMD. Aşa că unii au fost luaţi în vizor mai
voalat, iar cei mai incisivi şi mai puţin atenţi la modul de exprimare au avut
parte de acuzaţii vehemente, toate indicând faptul că nemernicii care au
încercat să impună noi reguli în funcţionarea SCMD au fost agenţi băsişti,
fracţionişti, dizidenţi, oameni corupţi care nu au alt scop decât distrugerea
sindicatului în folosul propriului interes şi în defavoarea istoricei şi
merituoasei sale conduceri. Despre masa de membri nu are rost să vorbim,
deoarece ei au doar dreptul de a trimite cotizaţia la Centru şi de a fi
reprezentaţi de persoane realmente fidele intereselor...sindicatului, desigur.
VA URMA
Col(r) Radu AROMÂNESEI
