21 septembrie 2014

Opinie

S-a spart gheaţa ?! 


            Vestea că, în sfârşit, s-a restabilit dreptul constituţional şi neîngrădit la muncă, prin abrogarea interdicţiei cumulului pensie – salariu, reprezintă un motiv de bucurie pentru mulţi dintre militarii în rezervă care văd în aceasta posibilitatea de a se dovedi în continuare utili societăţii, de a scăpa de inactivitatea la care erau condamnaţi la o vârstă la care cei mai mulţi dintre cetăţenii României se află , prin consolidarea pregătirii şi prin experienţa dobândită, la apogeul cariereri profesionale.
            Este , în acelaşi timp, şi un câştig pentru societate, deoarece sunt multe domenii în care se simte o nevoie acută de specialişti, de oameni cu experienţă capabili atât să facă faţă sarcinilor de serviciu în orice condiţii, dar şi să transmită cunoştinţele lor şi să pregătească generaţiile care, în mod inevitabil, la un moment dat îi vor înlocui.
            Pentru acest deziderat militarii în rezervă au acţionat timp de 5 ani prin intermediul SCMD, adresându-se justiţiei justiţiei şi căutând aliaţi în spectrul politic , dar totul părea în zadar; reprezentanţii SCMD dădeau impresia că sunt auziţi dar nu şi ascultaţi, justiţia era oarbă de-adevăratelea atunci când era vorba de a analiza dovezile pe care rezerviştii le prezentau în favoarea lor, iar politicienii promiteau mult şi făceau puţin, sau mai deloc !
            Iată însă că SOARTA, această zeiţă capricioasă, parcă a început să-şi îndrepte privirile către noi, şi asta deoarece un tânăr politician de vârf şi-a pus în joc cariera pe o miză uriaşă şi speră să tragă cartea câştigătoarea ajutat şi de mâinile(voturile) acelora care au ajuns la capătul răbdării.
            Că proiectul acestei legi a trecut de două ori prin Senat şi a fost scos în mod repetat de pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor până acum, în preajma campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, nu este chiar o dovadă de fair-play, dar în sfârşit...
            Problematica situaţie a militarilor din Rezerva Armatei nu este însă rezolvată numai cu această „floare”, deoarece ne confruntăm în continuare cu următoarele aspecte:
-          discriminarea în ceea ce priveşte acordarea grupelor de muncă;
-          spre deosebire de alte categorii de pensionari, nu am primit nimic înapoi din sumele care ne-au fost abuziv răşluite din veniturile noastre legeal dobândite;
-          legea pensiilor militare încă se mai lasă aşteptată, despre prevederile ei nu răsuflă mai nimic iar zvonistica referitoare la modul de aplicare funcţionează din plin.
            În aceste condiţii putem însă extrage câteva concluzii, care s-ar putea să ne prindă bine în viitor:
În primul rând, deşi mulţi dintre noi, tributari concepţiei că Armata nu face politică, susţin neimplicarea rezerviştilor în acest domeniu „fierbinte”, viaţa a demonstrat încă o dată, că tot ceea ce se întâmplă în România, indiferent de domeniu (economic, social şi chiar... militar), stă sub semnul acestei îndeletniciri a marii majorităţi a locuitorilor scumpei noastre patrii. Este de domeniul evidenţei că toate acţiunile clasei politice din  ultimul timp, sunt generate de  uriaşa miză a alegerilor prezidenţiale din toamna acestui an. Aşa cum era de aşteptat, după ce solicitările diferitelor categorii (printre care şi ale noastre, ale rezerviştilor) au fost ignorate timp de ani , în pofida rotirii ocupanţilor fotoliilor decizionale, iată că acum încep să se materializeze acte normative în care adie un slogan căruia cu ceva timp în urmă i-am acordat întreaga noastră încredere. În aceste condiţii, trebuie să le fim sincer recunoscători nu oamenilor politici din Parlament sau din Guvern, care aveau şi încă mai au mari datorii faţă de noi, ci acelora dintre camarazii noştri, simpatizanţi sau chiar membri ai partidelor din arcul guvernamental, care au militat pe lângă mai marii lor conducători politici în scopul de a nu fi uitate angajamentele luate de aceştia pe vremea când trâmbiţau chemări din opoziţie. Apolitismul manifest este ori o manevră politică persuasivă şi nocivă , care urmăreşte împiedicarea realizării unor forme organizate şi eficiente de combatere a acţiunilor puternicilor zilei , ori o dovadă de naivitate, la fel de periculoasă şi care duce la acelaşi efect. Desigur, foarte important este şi pe cine secondezi în aceste lupte politice, deoarece a te alia cu organizaţii, cu persoane, sau chiar cu personalităţi recunoscute din diferite domenii, probabil binevoitoare (cel puţin în etapa iniţială) dar lipsite de susţinerea unui aparat puternic, atât din punct de vedere organizatoric cât şi financiar, poate duce  la atragerea ostilităţii sau, la fel de neproductiv, a indiferenţei combatanţilor cu adevărat  puternici, în ambele situaţii consecinţele fiind pierderea încrederii celor pe care încerci să-i reprezinţi şi luarea unei opţiuni clare spre sinuciderea politică .
În al doilea rând, oricât de vehement şi pertinent ne-am exprima noi ca indivizi în diferite reţele de socializare sau pe bloguri, niciun om politic, indiferent de rangul pe care îl poartă, nu ne va lua în serios, nemulţumirile noastre fiind receptate ca nişte opinii, poate îndreptăţite, ale unor persoane care folosesc mijloacele mai înaite menţionate pentru a-şi descărca sufletul. E clar că numai o forţă organizată poate genera atitudini favorabile şi poate trata în mod serios cu cei care fac şi desfac lucrurile în ţară, acţiunile individuale fiind doar un consum ineficient de energie şi, poate, un fel de liniştire a propriului ego că,  vezi Doamne, nu am asistat pasivi la ceea ce ni se întâmplă !
 În ultimii 5 ani, ne place sau nu să recunoaştem, SCMD a fost singura organizaţie care a încercat, s-a străduit mai mult sau mai puţin consecvent , dar a făcut-o , să ne apere drepturile. Este fără „doar şi poate” că se putea mai mult, că la nivelul conducerii s-au luat unele decizii care au stârnit controverse şi i-au subminat credibilitatea atât în rândurile militarilor în rezervă cât şi în cel al clasei politice, dar evoluţia evenimentelor din ultimul timp arată clar că numai acţiunile organizate pot influenţa deciziile de care depinde soarta noastră şi a familiilor noastre. Pentru a putea conduce mai departe aceste acţiuni, SCMD are nevoie să se adapteze cerinţelor membrilor săi şi condiţiilor sociale şi politice în continuă schimbare, să-şi perfecţioneze managementul şi să-şi dezvolte caracterul democratic, şi acest lucru se poate întâmpla chiar în această toamnă, la Consiliul Naţional al Reprezentanţilor, unde putem demonstra că SCMD suntem NOI !


Col(r). Radu AROMÂNESEI