23 ianuarie 2014

EVOCARE

O SPERANŢĂ

Au trecut 3 ani de la marea ridicare la luptă (socială) a Armatei de Rezervă !
Interesant însă este altceva; marea majoritate a celor pe care îi vedeţi în desfăşurarea impresionantei manifestaţii din 24 ianuarie 2011 din Timişoara, NU au luat în serios ameninţările asupra cărora au fost preveniţi la înfiinţarea filialei, în data de 1 martie 2010 ; în sala Cercului Militar din acea zi nu aveai loc să arunci un ac pe jos, dar la terminarea întrunirii s-au înscris numai 102 membri ! Ceilalţi au aşteptat mai bine de o jumătate de an să vadă ce se întâmplă, şi au avut ce vedea în ianuarie următor: pensii diminuate cu peste 60%!
Atunci am ieşit la manifestaţie, dar nu toţi, unii camarazi de-ai noştri urmărind de pe trotuar scurgerea ameninţătoarei coloane spre sediul Prefecturii, iar alţii din faţa televizoarelor. Totuşi am fost mulţi, suficienţi ca să determinăm autorităţile să revină (temporar) asupra abuzivei măsuri. A fost însă numai un respiro pe care guvernanţii l-au luat, în vederea găsirii altor modalităţi de a ne deposeda de drepturile stabilite prin legi de la înfiinţarea statului român modern.
Ce a urmat ştim cu toţii ; din cauza acţiunilor persuasive de subminare a spiritului de corp, au rupt lupta mulţi dintre cei care după  24 ianuarie 2011 s-au repezit să ceară sprijinul SCMD.
Motivaţiile la vedere ar fi că SCMD i-a dezamăgit prin:
-                          lipsa de eficienţă a acţiunilor în justiţie (deşi aceasta s-a datorat exclusiv comenzilor politice care au impus neluarea în consideraţie a contestaţiilor);
-                          scăderea popularităţii liderilor SCMD de la Centru (reală, datorită şi unor  inconsecvenţe,dar mai ales din cauza propagandei băsiste şi deformatorilor de opinie, care  au ştiut să manevreze atât orgoliile unora sau altora cât şi mentalul celor care nu mai erau  dispuşi să facă „efortul” de a mai milita pentru un scop care, oricum, ar putea fi atins prin  implicarea altora).
Motivul real a fost atingerea obiectivului de a primi pensia în cuantum apropiat de cel din decembrie 2010 sau chiar (mult) mai mare, precum şi apatia „mioritică” , de a lăsa lucrurile să se desfăşoare de la sine.
 Cât despre desfiinţarea statutului de militar, respectarea ierahiei, onoarea de om al armelor,  solidaritatea cu cei care au rămas cu pensiile diminuate - mofturi!
În aceste condiţii, Filiala 1 Timişoara a continuat să existe şi prin nucleul tare a celor care nu au abandonat (şi spre cinstea lor, unii chiar dintre cei cu pensiile mărite), s-a menţinut ca o prezenţă vie în societatea timişoreană, în condiţiile în care, datorită distanţei mari faţă de Capitală, participarea la acţiunile organizate în Bucureşti este greu de realizat.
Voi puncta doar câteva momente, spre aducere aminte sau informare:
-                          7 octombrie 2011, miting de protest în faţa Prefecturii Timiş cu ocazia Zilei Muncii Decente;
-                          30 ianuarie 2012, participarea la mitingul de protest împotriva Guvernării Băsescu-Boc, în Piaţa Unirii din Timişoara;
-                          1 martie 2012, întâlnirea militarilor în rezervă/retragere la sediul PNL Timiş cu reprezentanţi ai conducerii locale şi viitori candidaţi la alegeri ai acestui partid de opoziţie, pentru a obţine sprijinul acestora în cazul schimbării raporturilor de putere la nivel local şi naţional;
-                          22 martie 2012, pichetarea sediului organizaţiei judeţene Timiş a PDL şi prezentarea protestului „Vrem să ştim...”, în care ceream socoteală pentru tratamentul înjositor la care erau supuşi cei care şi-au servit Patria sub Drapel;
-                          24 martie 2012, semnarea Acordului de cooperare cu liderii locali ai USL(PNL,PSD,PC) Timiş, care în schimbul sprijinului nostru electoral se angajau să ne susţină interesele în faţa conducerii centrale a alianţei;
-                          8 iunie 2012, întâlnirea militarilor în rezervă/retragere cu ministrul Apărării Naţionale, Gl.lt.(r) Corneliu Dobriţoiu, la Cercul Militar Timişoara, ocazie cu care i s-au prezentat acestuia obiectivele SCMD şi i s-a solicitat sprijinul;
-                          Mobilizarea exemplară a electoratului propriu pentru a asigura schimbarea administraţiei timişene la alegerile locale; ca urmare, pentru prima dată Timişoara are primar liberal;
-                          15 iulie 2012, participarea la mitingul USL Timiş din Piaţa Unirii, la care a fost prezent preşedintele interimar, Crin Antonescu;
-                          Mobilizarea membrilor filialei la referendumul pentru demiterea preşedintelui şi protestul prezentat ca urmare a anulării rezultatului de către Curtea Constituţională;
-                          Stabilirea unei  legături permanente cu candidaţii USL din Timişoara pentru alegerile generale, în vederea menţinerii interesului acestora pentru susţinerea obiectivelor militarilor în rezervă/retragere;
-                          5 noiembrie 2012, o nouă întâlnire cu candidaţii USL Timişoara şi ministrul Dobriţoiu, în care a fost reluată necesitatea îndeplinirii obiectivelor militarilor în rezervă/retragere;
-                          27 noiembrie 2012, Adunarea Generală a Filialei, cu prezenţa a doi candidaţi ai USL Timişoara(Maria Grapini-PC şi Petru Ehegartner-PNL), cărora li s-a cerut din nou sprijinul pentru urgentarea problemelor noastre specifice;
-                          9 decembrie 2012, mobilizarea membrilor filialei pentru a participa la vot, în ciuda condiţiilor meteorologice deosebit de grele;
-                          20 ianuarie 2013, sesizare adresată noului ministru al Apărării Naţionale, Mircea Duşa, referitoare la continuarea primirii de decizii de pensionare în cuantum tot mai mic;
-                          Menţinerea legăturii permanente cu parlamentarii USL din Timişoara, în vederea atenţionării pentru susţinerea obiectivelor noastre. Ca urmare s-a obţinut adoptarea Legii reparatorii 241/2013 în timp util, pentru a se evita executarea silită a celor care urmau să înapoieze sume mari de bani începând din toamnă. Senatorul Ben-Oni Ardelean-PNL ne ţinea la curent în timp real cu evoluţia discuţiilor din Senat, iar la  la întrebarea deputatului PNL Horia Cristian dacă proiectul de lege e bun, i s-a răspuns - „E urgent !”. Tot astfel s-a contracarat respingerea în plenul Parlamentului, aşa cum solicita reprezentantul guvernului, a proiectului de lege care urma să abroge interzicerea cumulului pensie –salariu, având de data aceasta sprijinul moral chiar al unui membru al executivului-Doamna Ministru Maria Grapini, care a recunoscut pertinenţa argumentelor noastre. Această problemă rămâne în continuare un obiectiv important al SCMD, alături de legea pensiilor militare de stat;
-                          9 ianuarie 2014, reluarea solicitării adresate comisiilor de apărare din Senat şi Camera Deputaţilor, prin intermediul Domnului Senator Petru Ehegartner-PNL şi Domnului Deputat Ion Răducanu-UNPR, de a ridica problema discriminării condiţiilor de muncă pentru cei trecuţi în rezervă înainte de 1 ianuarie 2011.
La toate acestea se mai poate adăuga activitatea de organizare şi prezentare în instanţă a proceselor membrilor filialei, care chiar dacă nu au avut efectul scontat au demonstrat voinţa  pensionarilor militari de a nu abandona, lucru ce a creat presiune pe sistemul juridic şi a influenţat decizia de a se reveni la cuantumul pensiilor militare; ori aceste demersuri, făcute individual, ar fi solicitat un efort bănesc pe care puţini dintre noi l-ar fi putut suţine.
În continuare conducerea filialei asigură consultanţă juridică de specialitate tuturor membrilor care o solicită.
            Totodată, s-au făcut în mod repetat solicitări adresate ministrului Apărării Naţionale în vederea renunţării la discriminarea la care suntem supuşi, deoarece nu ni se permite să beneficiem de spaţiu gratuit în clădirile din patrimoniul Armatei, patrimoniu la a cărui realizare şi întreţinere am contribuit şi noi în timpul serviciului militar activ; problema rămâne în discuţie, demersurile noastre continuă.
            Am menţinut un contact permanent şi cu autorităţile locale, delegaţii ale filialei fiind prezente ca atare la ceremoniile oficiale ocazionate de sărbătorirea Zilei Naţionale sau a Zilei Armatei în Timişoara, s-au stabilit legături cu Prefectura Timiş, Primăria Timişoara, cu comandantul Garnizoanei Timişoara şi cu conducerea ANCMRR Timiş, iar presa locală (Ziua de Vest) a prezentat în mod obiectiv, în repetate rânduri, problemele militarilor în rezervă/retragere în general, a membrilor filialei SCMD Timişoara în special.
            Toate acestea ne fac să sperăm că noi, cei care activăm în cadrul filialei, merităm încrederea camarazilor noştri şi ne întăresc convingerea că, perseverând, vom împiedica producerea unui pericol de moarte pentru spiritul militarilor din Timişoara: APATIA !

Preşedintele Filialei 1 Timişoara a SCMD
Col(r) Radu AROMÂNESEI